Doresc să încep acest articol cu mențiunea că nu sunt două nașteri la fel. Îmi expun experiența nașterii la Sanador în speranța că poate va ajuta o viitoare mamică cu unele nelămuriri/informații.
Din momentul când am aflat că sunt însărcinată a început avalanșa de emoții și temeri, precum și goana după informații, analize, recomandări de medici ginecologi etc. Am optat pentru Dr. Rotaru Octavian în urma unei recomandări. După prima vizita la ginecolog, fiind mulțumită de modul în care transmite informațiile, empatia și onestitatea dumnealui, am decis să continui monitorizarea sarcinii la Dr. Rotaru. Deoarece medicul care mi-a urmărit sarcina lucrează la un spital de stat unde, din ce am ințeles, nu sunt condiții chiar minunate, am decis să nasc în privat, chiar dacă în trecut am avut experiențe plăcute și la spitalele de stat. Fiind vorba și de viața bebelușului, nu numai a mea, m-am orientat totuși către un spital privat. Aveam de ales între Regina Maria și Sanador. Inițial înclinam către Regina Maria. Am fost, astfel, la Baby Boom, pentru a discuta cu ambele clinici. Doream, cum e firesc, să știu ce presupune contractul și prețul acestuia. După o discuție de jumătate de ora cu Regina Maria la care efectiv mă rugam de reprezentant să îmi spună prețul și răspunsurile primite erau de genul: „da, da, imediat, dar stați întâi să vă zic ce beneficii aveți …”, am fost și la Sanador unde am primit tarifele pe loc și toate informațiile printate, în ideea de a le citi acasă, având astfel timp să asimilez informațiile și să iau o decizie corectă. De asemenea, reprezentantul de la Regina Maria mi-a cerut să iau o decizie pe loc, în condițiile în care abia se anunțase închiderea prematură a târgului din cauza pandemiei Covid ce urma să ia amploare și în Romania, pe când la Sanador mi-au lasat timp de gândire câteva zile. Din nou, menționez că aceasta a fost experiența mea. Am cunoștințe care au decis să meargă la Regina Maria, fiind foarte mulțumite de interacțiunile cu reprezentații.
Long story short, am semnat contract cu Sanador pentru naștere cezariană (din motive pe care nu le voi detalia). În săptâmanile premergatoare nașterii am facut analizele cu care trebuia să mă prezint la internare și am fost sunată de reprezentatul de vânzări, precum și de Call-Center Sanador pentru a mă programa pentru testul Covid cu o zi înainte de internare. Testarea s-a făcut în cortul instalat în curtea Spitalului, la ora programată. După amiaza am primit și rezultatul negativ.
A doua zi m-am prezentat pentru internare la circa 5:30 dimineața, condusă de soț până la intrare în Spital. Nu este permis accesul vizitatorilor în Spital pe perioada internării. M-am înregistrat la parter la biroul de internări și am așteptat să vină o infirmieră să mă ducă pe etaj. La salon m-am schimbat și am semnat mai multe formulare și consimțăminte. În jurul orei 7:30 am fost luate eu și colega de salon către blocul operator. Am uitat să menționez; am optat pentru cameră dublă, nu single, mai ales din cauza imposibilitații vizitelor externe și a fost o decizie foarte inspirată. Măcar am avut cu cine să mai schimb o vorba 4 zile cât am stat internată. În preoperator mi s-a montat branulă și am fost vizitată de medicul anestezist care mi-a cerut istoricul medical și mi-a explicat ce urmează să se întample.
În sala de operație mi-a fost efectuată anestezia, mi-a fost montată sonda urinara și a început intervenția chirurgicală, care a durat aproximativ o ora. Singurul disconfort a fost la circa 10 minute de la administrarea anesteziei când am avut un episod de dispnee (senzația că nu pot respira). Saturația oxigenului era bună, deci probabil a fost un atac de panică. Oricum, am fost foarte norocoasă pentru că am avut un medic anestezist de excepție, Dr. Scarlat Costin, care pe lângă monitorizarea și procedura medicală, a avut grijă și de sănătatea mea mentală. A fost un ajutor psihic imens faptul că am stat de vorbă cu dumnealui și că m-a liniștit când era cazul. O să îmi amintesc mereu cu drag de experiența asta datorită dumnealui.
Postoperator, la decizia medicului anestezist, am stat 2-3 ore în departamentul ATI până a trecut efectul anesteziei; apoi am fost transferată înapoi la salon.
De departe cea mai gravă greșeală a celor de la Sanador a fost faptul că nu au luat contact cu soțul, care era persoana de contact pe întreg teancul de foi semnate. Eu evident că nu am avut telefon mobil cu mine, așa încât apropiații mei nu au știut nimic de mine în intervalul 7:30 (când am plecat spre blocul operator) și 13:00 (când am ajuns înapoi la salon). Este inutil să menționez ce panică s-a instalat în rândul celor apropiați. Soțul a sunat chiar la Sanador în intervalul menționat dar nu i-a fost furnizată nicio informație. I s-a transmis că va fi anunțat el de cei de la blocul operator. Dacă am aștepta după ei, nici astăzi, la peste 4 luni de la fericitul eveniment, soțul meu nu ar ști că este tată. 🙂
Trecând peste acest derapaj grav din partea lor, să menționăm și parțile bune. Mi-a fost pus la dispoziție un telefon mobil cu două numere de telefon salvate: unul pentru asistent de ginecologie, unul pentru neonatologie. Pe partea maternă, absolut nimic de reproșat. Perfuziile schimbate la timp, dezinfectat plaga, toată conduita terapeutică corespunzatoare. La nevoie, puteam suna pentru calmante. Pe partea de neonatologie din nou foarte multe parți bune. Sunam și rugam să îmi aducă copilul, venea zilnic neonatologul de serviciu și ne ținea la curent cu statusul clinic al copiilor; toate bune până la partea de alăptare. Aici am avut o dezamagire, și anume faptul că nu se pune accent pe asta. Imediat cum am revenit la salon din secția de terapie intensivă a venit o doamna asistenta de la Neonatologie și ne-a adus niște formulare pe care să le semnăm dacă suntem de acord cu suplimentarea cu lapte praf. La drept vorbind, cand ești imediat postoperator, abia te poți mișca, ești bulversat de avalanșa de sentimente copleșitoare, ți se aduce copilul nou-născut, cu care, dacă este primul, nici nu știi cum să procedezi, indiferent câte cărți ai citit, este cam greu să știi ce este de facut. Degeaba citești tu că stomacul nou-născutului este cât o nucă și că nu are nevoie de cantitați mari în primele zile, că colostrul îi este suficient, dacă vine asistenta și-ți spune că lactația se instalează greu post-cezariană și e riscul să se deshidrateze copilul cam semnezi acel consimțământ. Acesta a fost al doilea dezavantaj major al nașterii la Sanador, cel puțin în cazul meu. Nu am simțit că sunt pro-alaptare. Am rugat disperată să vină să mă ajute o asistentă de la neonatologie, că oricum poziționam copilul, acesta nu se atașa corect. De asemenea, teoretic în contract era trecută și vizita unui consultant în lactație, care a lipsit cu desăvârșire. Mai am 2 cunoștințe care au născut la Sanador și care nu au avut parte de nicio consiliere în lactație. Știu că pare un lucru foarte simplu, natural; așa credeam și eu că va fi, dar la mine a fost un chin și nu consider că am primit ajutor suficient pe partea asta la Sanador.
Să trecem din nou la părțile bune. Despre condițiile de cazare nu am absolut nimic de reproșat. Totul curat, mâncare foarte bună, diversă, corespunzatoarea regimului postoperator. Evident că nu o vei face (cum nu am făcut-o nici eu), dar poți merge relaxată cu o geantă plic să naști. Îți este furnizat absolut orice, de la rochițe de noapte (schimbate zilnic), lenjerie intimă de unică folosință, produse de îngrijire corporală, la cremă cicatrizantă pentru sâni, absorbante pentru lehuzie, etc. Primești vizite zilnice de la medicul ginecolog din tură și de la medicul neonatolog. Eu sincer am fost foarte fericită că am primit vizite zilnice și telefoane (chiar dacă m-am internat vineri și externat luni) de la medicul ginecolog care m-a operat. Mi se pare mai important și mai personal să îmi verifice evoluția medicul care m-a urmărit toată sarcina, îmi știe istoricul medical și a efectuat procedura chirurgicală. Acest aspect, împreună cu faptul că am avut o evoluție absolut minunată (la 4 luni de la operație, incizia abia se mai vede), precum și faptul că am primit mereu lămuriri și informații în timpul sarcinii și mi-a răspuns la telefon/mesaj oricând aveam vreo temere, mă face să îl recomand cu mare drag pe Dr. Rotaru, precum și să apelez la dumnealui în viitor pentru orice va ține de sfera Obstetrică-Ginecologie.
De menționat faptul că postpartum ai opțiunea să faci bebelușului teste metabolice, test auditiv, precum și să i se recolteze grup și RH și să i se pună cercei (dacă este fetiță).
Externarea a avut loc în ziua a 4a. Exceptând faptul că am așteptat o oră să achite soțul la recepție restul de plată, deoarece era o singură casierie și unii pacienți sunt mai aiuriți, totul a decurs ok. Am fost condusă până jos de o infirmieră care m-a ajutat cu bebelușa și cu bagajele până la mult-așteptata reîntâlnire cu tatăl.
În concluzie, ca avantaje aș menționa condițiile de cazare și personalul ultra-calificat. Dezavantajele puține, dar foarte importante sunt faptul că îți este cerut absolut degeaba număr de contact de urgență (lucru grav mai ales în contextul pandemiei când aparținatorii nu pot aștepta pe hol și întreba în stânga-dreapta) și faptul că nu sunt pro-alăptare (din nou, aceasta este părerea mea, cazul meu).
Evoluția mea postoperatorie a fost nesperat de bună. Am citit multiple articole cu paciente care nu s-au recuperat și acuză dureri și la mai bine de 6 luni de la operație, sau care nu s-au putut da jos din pat 2-3 săptămâni. Fiecare organism reacționează în felul lui. Din fericire eu am stat imobilizată vineri, în ziua intervenției chirurgicale, iar sâmbătă dimineața am început mobilizarea cu ajutorul asistentelor la început. Mi s-a spus că este foarte importantă mobilizarea cât mai precoce pentru o evoluție bună; astfel, în cele 2 zile rămase până la externare am făcut ture pe holurile maternității. A spune că nu doare este o aberație. Este totuși o intervenție chirurgicală majoră. La mine cel mai dureros era rotitul de pe o parte pe alta, dar și asta a trecut. Pot spune că m-am refăcut complet în 3-4 săptămâni. Din nou, fiecare corp reacționează în felul lui. Acorda-ți timp să te refaci complet, ia-o treptat, asculta-ți corpul. This too shall pass!
Aș dori să mai menționez un lucru care pe mine m-a ajutat enorm; poate te va ajuta și pe tine. Când urma să înceapă intervenția chirurgicală și îmi era, evident, teamă, mă gândeam la un videoclip al Kristinei Kuzmic care spune cam așa. Atunci când te gândești că nu poți face față, că nu poți trece prin asta, gandește-te… deja o faci!
